Aspecte privind procedura de conciliere directa in materie comerciala.

"Procedura instituită de Codul de procedură civilă prevede că în procesele şi cererile în materie comercială evaluabile în bani, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul este obligat să încerce soluţionarea litigiului prin conciliere directă cu cealaltă parte.
Astfel, potrivit art. 720indice1 alin. 2, reclamantul va convoca partea adversă, comunicându-i în scris pretenţiile sale şi temeiul lor legal, precum şi toate actele doveditoare pe care se sprijină acestea.
Convocarea se va face prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin telegramă, telex, fax sau orice alt mijloc de comunicare care asigură transmiterea textului actului şi confirmarea primirii acestuia, data convocării pentru conciliere fixându-se peste cel puţin 15 zile de la data primirii actelor comunicate.
Rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi a punctului de vedere al fiecărei părţi.
Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării, dovada că de la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile, se anexează la cererea de chemare în judecată."

Reabilitarea de drept si reabilitarea judecatoreasca.

Reabilitarea de drept si reabilitarea judecatoreasca

Reabilitarea este mijlocul legal prin care un fost condamnat este deplin integrat, pe plan juridic, în societate.

Potrivit legii, reabilitarea face să înceteze decăderile şi interdicţiile, precum şi incapacităţile rezultate din condamnare, iar condamnatului reabilitat i se anulează antecedentele penale, nu mai are astfel antecedente şi, ca urmare, dacă săvârşeşte o noua infracţiune, este considerat infractor primar, nu va fi recidivist, i se pot aplica dispoziţiile privind suspendarea executării pedepsei pentru o noua infracţiune etc.

Reabilitarea este de doua feluri: de drept şi judecătoreasca.

Reabilitarea de drept se acordă în cazul condamnării la amendă sau la pedeapsa închisorii care nu depăşeşte un an, daca în decurs de 3 ani de la executarea sau stingerea pedepsei, condamnatul nu a săvârşit nici o altă infracţiune.

Reabilitarea judecătoreasca se acordă la cererea fostului condamnat, de către instanţa de judecată, în urma verificării îndeplinirii condiţiilor prevăzute de lege (art.135 si art.137 Cod penal), în cazurile în care nu operează reabilitarea de drept.

Cererea de reabilitare judecătoreasca trebuie să cuprindă date cu privire la cel care face cererea, condamnarea pentru care se cere reabilitarea si fapta pentru care a fost pronunţata acea condamnare, motivele în fapt şi în drept, mijloacele de probă în susţinerea ei, data depunerii şi semnătura.Cererea de reabilitare judecătoreasca se face de către condamnat, iar după moartea acestuia, de soţ sau de rudele apropiate care,  pot continua procedura de reabilitare pornită anterior decesului.

Se poate face şi cerere de contestare a reabilitării de drept şi cerere de anulare a reabilitării.

Condamnatul trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

• să nu fi suferit o noua condamnare in intervalul:

• in cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de un an pana la 5 ani – 4 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;
• in cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani pana la 10 ani – 5 la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;
• in cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani – 7 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei pronunţate;
• in cazul pedepsei detenţiunii pe viata comutate sau înlocuite cu pedeapsa inchisorii – 7 ani la care se adaugă jumătate din durata pedepsei cu închisoare;

• să aibă asigurată existenţa prin munca sau prin alte mijloace oneste;
• să fi avut o buna conduită;
• să fi achitat in întregime cheltuielile de judecată şi despăgubirile civile la plata cărora a fost obligat.

Termenul se socoteşte, pentru amândouă formele de reabilitare, de la data când a luat sfârşit executarea pedepsei principale sau de la data când aceasta s-a prescris ori de la data actului de graţiere, respectiv,  pentru cei care au fost condamnaţi la pedeapsa cu amenda, termenul se socoteşte de la data achitării amenzii.

Competentă să soluţioneze judecarea cererii de reabilitare judecătoreasca este instanţa:

• care a judecat in prima instanţa cauza în care s-a pronunţat condamnarea pentru care se cere reabilitarea;
• instanţa corespunzătoare in a cărei rază teritorială domiciliază condamnatul.

Instanţa poate dispune respingerea cererii (de ex: atunci când cererea a fost introdusă înainte de termenul legal, când lipsesc anumite date esenţiale din cuprinsul cererii, etc.); suspendarea examinării cererii (dacă s-a pus in mişcare acţiunea penală printr-o altă infracţiune săvârşită de condamnat); admiterea şi soluţionarea prin hotărâre a cererii.

In caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate face o noua cerere decât după un termen de 3 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, după 2 ani, în cazul condamnării la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani şi după 1 an, în alte cazuri. Termenele se socotesc de la data respingerii cererii.

Hotărârea prin care instanţa rezolva cererea de reabilitare este supusă apelului, iar hotărârea pronunţata de instanţa de apel este supusa recursului.

Pensia de intretinere pentru copilul minor sau "pensia alimentara".

Divortul si pensia de intretinere pentru minor

"In cazul divorturilor cu copii minori din casatorie, o data cu cererea principala a divortului, se judeca si alte cereri accesorii, printre care mentionam incredintarea minorilor din casatorie, stabilirea pensiei de intretinere pentru minor. De cele mai multe ori, in lipsa acordului intre cei doi soti, aceste cereri accesorii complica foarte mult desfasurarea procesului, atat ca durata, cat si ca eforturi, dezbateri implicate. Prezenta martorilor, a discutiilor in contradictoriu, aducerea copiilor in fata instantei in unele cazuri, sunt elemente ce pot contura o experienta sufleteasca extrem de dificila prin care partile implicate pot trece.

Valoarea pensiei de intetinere trebuie sa reflecte fidel nivelul veniturilor parintelui care o plateste.

Stabilirea pensiei de intetinere

In stabilirea cuantumului pensiei de intretinere pentru minori, instanta ii asigura minorului un venit lunar minim, asigurat de catre parintele caruia nu ii este incredintat.

Stabilirea cuantumului pensiei de intretinere va tine cont in principal de veniturile parintelui caruia nu ii este incredintat. De asemeni, se poate tine cont si de minorii dintr-o eventuala alta casatorie ulterioara sau minorii aflati in intretinrere in momentul curent.
.
La calcularea cuantumului pensiei de intretinere nu se iau in considerare decat veniturile obtinute, nu si cele intamplatoare, cum ar fi, de exemplu, cele pentru ore suplimentare, indemnizatiile de deplasare, de transferare, de concediere, salariile compensatorii pentru disponibilizare.


Majorarea (cresterea) pensiei de intretinere

In functie de cresterea veniturilor parintelui obligat la plata pensiei de intretinere pentru minor, cuantumul acesteia se poate majora printr-o hotarare a instantei. Actiunea in instanta se depune la Judecatorie, elementul principal fiind dat de dovedirea cresterii veniturilor celuilalt parinte.

Trebuie inteles faptul ca doar instanta poate, prin hotararea data, majora in mod oficial cuantumul pensiei de intretinere pentru copilul din casatorie."

Site-uri de legislatie

https://e-justice.europa.eu/home.do?action=home&lang=ro&sufix=19

www.just.ro

Cauza Calmanovici vs. Romania

Alaturat, va propun link-ul unde puteti vizualiza si studia Decizia CEDO cu privire la masura de luare si prelungire a arestarii preventive respectiv, Cauza Calmanovici impotriva Romaniei.
http://www.avocatnet.ro/content/articles/id_15460/Hotararea-CEDO-in-cauza-Calmanovici-impotriva-Romaniei.html

Masurile preventive. Masura arestarii preventive.

Masurile preventive si alte masuri procesuale sunt cuprinse intr-un intreg titlu in cadrul Codului de procedura penala, respectiv, TITLUL IV al acestuia. Precizate in cadrul articolului 136 din Codul de procedura penala, masurile preventive se impart in : retinere, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara si  masura arestarii preventive. Atunci cand, o persoana este banuita ca ar fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala dar si in functie de gravitatea acestei fapte, organele de cercetare penala propun prin intermediul unui referat, procurorului care supravegheaza urmarirea penala, masura retinerii faptuitorului pentru un interval de 24 h. La expirarea acestui termen, aceleasi organe, in situatia in care se constata ca lasarea in libertate a faptuitorului prezinta un pericol pentru societate sau ca acesta, pregateste savarsirea unei noi infractiuni ori incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului, pot propune procurorului , printr-un referat motivat,  luarea masurii de arestare preventiva.
Conform dispozitiilor art. 146 indice 1 si art. 147 Cod procedura penala, invinuitul , poate fi arestata atat in cursul urmaririi penale, cat si la instanta de judecata.
Dosarul privind pe invinuit impreuna cu propunerea motivata intocmita de catre procuror se va inainta judecatorului delegat sau presedintelui instantei careia i-ar reveni competenta sa judece propunerea de luare a masurii de arestare preventiva.Durata arestarii preventive nu poate depasi 30 de zile in cursul urmaririi penale, cu exceptia cazului cand aceasta masura este prelungita in conditiile legii.
Desi, dispozitiile art. 148 indice 2 Cod procedura penala prevede expres cazurile si conditiile in care se poate dispune luareamasurii arestarii preventive, de multe ori, referatul cu propunerea procurorului de luare a acestei masuri, poate contine si alte motive pentru care, acest organ considera ca este necesara pentru continuarea in mod corect a cercetarilor sau a urmaririi penale. In ultima vreme insa, legiuitorul roman a inteles ca o astfel de masura de privare de libertate nu poate fi luata din motive simple sau pentru ca organul de urmarire penale are vaga impresie ca faptuitorul va incerca sa zadarniceasca bunul mers al cercetarilor, si, in aceste conditii , a inceput sa respinga tot mai des propunerile reprezentantilor Ministerului Public.Pentru o astfel de hotarare, legiuitorul a considerat ca se impune a se da eficienta dispozitiilor comunitare in materie penale si, mai cu seama, dispozitiile Deciziilor pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului le-a pronuntat deja in materia propunerilor de luare a masurilor privative de libertate.Un astfel de exemplu, este si Decizia CEDO in cauza Calmanovici impotriva Romaniei, in care legiuitorul comunitar face o distinctie expresa intre "pericolul social al faptei"si "pericolul reprezentat pentru ordinea publica" care, "nu se presupune ci, trebuie dovedit in special, trebuie sa se tina seama de riscul producerii unei noi infractiuni pe care inculpatul o pregateste sau reactia opiniei publice in ceea ce priveste faptele comise". Pentru astfel de motive, legiuitorul roman a inteles in sfarsit ca, legislatia comunitara si deciziile comunitare sunt obligatorii pentru Romania si primeaza fata de reglementarile din dreptul intern si, a inceput sa o aplice in mod corect si expres, hotararile pronuntate in acest sens, fiind in favoarea invinuitului sau inculpatului care, indiferent de natura faptei savarsite, beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si isi are garantat dreptul la un proces echitabil in fata unor instante impartiale, drept prevazut atat in cadrul legii penale romane dar, mai cu seama in dispozitiile art. 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.

Inscrisuri necesare pentru introducerea actiunii de divort

In primul rand, se impune a se face o specificare si anume: desfacerea si/sau incetarea casatoriei poate avea loc conform dispozitiilor art. 37 din Codul Familie nu numai in situatia mortii unuia dintre sotisau prin declararea judecatoreasca a mortii unui dintre soti ci, si prin divort.
Casatoria se poate desface prin acordul ambelor parti, atunci cand ambii soti sunt de acord sa divorteze si se inteleg atat in ceea ce priveste cererea principala cat si cererile accesorii acestuia si anume, partajarea bunurilor, etc. In conformitate cu dispozitiile Legii 202/2010 privind Mica reforma in justitie, sotii pot divorta de comun acord si in situatia in care din casatorie au rezultat copii, fie ca acestia sunt majori, fie ca acestia sunt minori. De asemenea, legea instituie si regula conform careia, sotii pot desface casatoria prin acordul lor in fata notarului public sau al ofiterului de stare civila. Pentru desfacerea casatoriei din acordul ambilor soti este necesar sa fi trecut cel putin un an de zile de la incheierea acesteia in fata ofiterului de stare civila.Hotararea judecatoreasca pronuntata din acordul ambilor soti este irevocabila.
Atunci cand, sotii nu se inteleg in privinta divortului , casatoria se poate desface din culpa comuna, din culpa  fara motivare, din vina exclusiva a unuia dintre ei.
In ceea ce priveste divortul din culpa comuna fara motivare, instanta , nu va mai cere administrarea probei cu martori pentru pronuntarea hotararii ci, doar administrarea probei cu inscrisuri. Pentru divortul din culpa comuna si din vina exclusiva a unuia dintre ei, e necesara administrarea probei cu inscrisuri si cel putin 2 martori pentru cel din culpa comuna si 3 martori pentru cel din vina exclusiva a unuia dintre ei.
Pentru divorturile care au ca si cereri accesorii, incredintare de minori, in functie de motivele desfacerii casatoriei si dorinta de incredintare a acestora unuia dintre parinti, trebuiesc administrate probe concludente si pertinente pentru a dovedi instantei faptul ca parintele care cere incredintarea acestora este in masura sa ii creasca si sa ii educe iar celalalt este imoral.
Actele necesare introducerii actiunii de divort sunt:
1.Certificatul de casatorie in original sau duplicat;
2.Copie Carte de identitate reclamant;
3.Copii certificate de nastere minori;
4.Taxa judiciara de timbru de 39 lei si timbru judiciar de 0.15 bani;
5.Procura de reprezentare conventionala in situatia in care reclamantul este plecat in strainatate si nu se poate prezenta in fata instantei de judecata la termenele stabilite pentru divort.
6.Numirea a cel putin 2 martori pentru administrarea probei cu martori.

Acte necesare pentru actiunea de recuperare a taxei de poluare sau prima inmatriculare

1.Copie Carte de identitate reclamant;
2.Cartea de identitate a autoturismului;
3.Certificatul de inmatriculare al autoturismului;
4.Contractul de vanzare cumparare al autoturismului sau certificat de proprietate in cazul dobandirii masinii din Germania, Italia sau alt stat al U.E.;
5.Decizia de calcul a Taxei de poluare sau prima inmatriculare;
6.Chitanta de plata a taxei de poluare sau prima inmatriculare;
7.Taxa judiciara de timbru 4 lei si timbru judiciar de 0.15 lei.(se pot procura de la orice oficiu postal sau primarii ori CEC).
In situatia in care certificatul de proprietate al autoturismului este redactat si incheiat intr-o limba oficiala a vreunui stat membru al Uniunii Europene, reclamantul va proceda la traducerea si legalizarea acestuia in limba romana.

Inainte de introducerea actiunii in instanta competenta, avocatul realizeaza procedura prealabila cu institutiile care au incasat taxele de poluare instituite prin O.U.G nr. 50/2008, respectiv, Agentiile Finantelor Publice din raza teritoriala in care isi are domiciliul reclamantul.Procedura prealabila este instituita de dispozitiile art. 7 din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ dar si de dispozitiile art. 720 indice 1 din Codul de procedura civila modificat.

" Nemo censetur ignorare legem."

"Nimeni nu poate fi considerat ca nu cunoaste legea", adagiu latin ce exprima principiul potrivit caruia se prezuma ca toata lumea cunoaste legea si nimeni nu poate fi aparat de raspundere invocand necunoasterea prevederilor ei;eroarea de drept nu ne exonereaza de raspundere. In Romania, cunoasterea si respectarea legilor este o indatorire primordiala a tuturor cetatenilor, inscrisa in Constitutie. Cunoasterea si respectarea legilor definesc atitudinea civica, comportamentul etic, grija fata de valorile sociale, aparate si promovate prin actele normative, fata de interesele fundamentale ale intaririi si dezvoltarii societatii. Legile si celelalte acte normative sunt aduse la cunostinta cetatenilor prin publicarea lor in "Monitorul Oficial al Romaniei" dar si prin alte mijloace de comunicare, inclusiv mass-media si mijloacele de informare scrise. De multe ori insa, cu precadere in litigiile de ordin civil, cetatenii invoca necunoasterea anumitor prevederi legislative si asta, nu pentru ca nu au reusit sa intre in posesia informatiilor de baza cu privire la modul derezolvare al acestor litigii ci, pur si simplu, din motivul ca autoritatile nu isi indeplinesc atributiile prevazute de dispozitiile Legii 544/2001 privind liberul acces la informatiile cu caracter public sau, atunci cand sunt indeplinite, procedeul de informare este defectuos. Tocmai pentru aceste motive, Uniunea Barourilor din Romania prin intermediul Barourilor subordonate, vine in sprijinul justitiabililor care din diferite motive, nu isi pot asigura apararea in diverse litigii, prin acordarea de asistenta juridica din oficiu (acordarea de ajutor judiciar din oficiu) sau prin punerea la dispozitie a unor persoane specializate in diverse domenii (drept penal, drept civil, dreptul familiei, contencios administrativ si fiscal, procedura insolventei si a falimentului, dreptul asociatiilor si fundatiilor, drepturile omului, etc).