Masurile preventive si alte masuri procesuale sunt cuprinse intr-un intreg titlu in cadrul Codului de procedura penala, respectiv, TITLUL IV al acestuia. Precizate in cadrul articolului 136 din Codul de procedura penala, masurile preventive se impart in : retinere, obligarea de a nu parasi localitatea, obligarea de a nu parasi tara si masura arestarii preventive. Atunci cand, o persoana este banuita ca ar fi savarsit o fapta prevazuta de legea penala dar si in functie de gravitatea acestei fapte, organele de cercetare penala propun prin intermediul unui referat, procurorului care supravegheaza urmarirea penala, masura retinerii faptuitorului pentru un interval de 24 h. La expirarea acestui termen, aceleasi organe, in situatia in care se constata ca lasarea in libertate a faptuitorului prezinta un pericol pentru societate sau ca acesta, pregateste savarsirea unei noi infractiuni ori incearca sa zadarniceasca aflarea adevarului, pot propune procurorului , printr-un referat motivat, luarea masurii de arestare preventiva.
Conform dispozitiilor art. 146 indice 1 si art. 147 Cod procedura penala, invinuitul , poate fi arestata atat in cursul urmaririi penale, cat si la instanta de judecata.
Dosarul privind pe invinuit impreuna cu propunerea motivata intocmita de catre procuror se va inainta judecatorului delegat sau presedintelui instantei careia i-ar reveni competenta sa judece propunerea de luare a masurii de arestare preventiva.Durata arestarii preventive nu poate depasi 30 de zile in cursul urmaririi penale, cu exceptia cazului cand aceasta masura este prelungita in conditiile legii.
Desi, dispozitiile art. 148 indice 2 Cod procedura penala prevede expres cazurile si conditiile in care se poate dispune luareamasurii arestarii preventive, de multe ori, referatul cu propunerea procurorului de luare a acestei masuri, poate contine si alte motive pentru care, acest organ considera ca este necesara pentru continuarea in mod corect a cercetarilor sau a urmaririi penale. In ultima vreme insa, legiuitorul roman a inteles ca o astfel de masura de privare de libertate nu poate fi luata din motive simple sau pentru ca organul de urmarire penale are vaga impresie ca faptuitorul va incerca sa zadarniceasca bunul mers al cercetarilor, si, in aceste conditii , a inceput sa respinga tot mai des propunerile reprezentantilor Ministerului Public.Pentru o astfel de hotarare, legiuitorul a considerat ca se impune a se da eficienta dispozitiilor comunitare in materie penale si, mai cu seama, dispozitiile Deciziilor pe care Curtea Europeana a Drepturilor Omului le-a pronuntat deja in materia propunerilor de luare a masurilor privative de libertate.Un astfel de exemplu, este si Decizia CEDO in cauza Calmanovici impotriva Romaniei, in care legiuitorul comunitar face o distinctie expresa intre "pericolul social al faptei"si "pericolul reprezentat pentru ordinea publica" care, "nu se presupune ci, trebuie dovedit in special, trebuie sa se tina seama de riscul producerii unei noi infractiuni pe care inculpatul o pregateste sau reactia opiniei publice in ceea ce priveste faptele comise". Pentru astfel de motive, legiuitorul roman a inteles in sfarsit ca, legislatia comunitara si deciziile comunitare sunt obligatorii pentru Romania si primeaza fata de reglementarile din dreptul intern si, a inceput sa o aplice in mod corect si expres, hotararile pronuntate in acest sens, fiind in favoarea invinuitului sau inculpatului care, indiferent de natura faptei savarsite, beneficiaza de prezumtia de nevinovatie si isi are garantat dreptul la un proces echitabil in fata unor instante impartiale, drept prevazut atat in cadrul legii penale romane dar, mai cu seama in dispozitiile art. 6 al Conventiei Europene a Drepturilor Omului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu